Povestea unui băiat adoptat – o lecție de viață despre cum trebuie să crești și să educi copiii.

Să adopți un copil este unul dintre cei mai responsabili pași pe care îi poate face un adult. Pentru copil este cea mai fericită șansă de a avea o viață fericită alături de părinții săi, potrivit fasingur.info.

Din păcate, vecinii nimeni nu-i poate alege și se găsesc din cei rău intenționați care ori de câte ori au posibilitatea, îi reamintește sau chiar îi spune direct copilului că este adoptat și că ar trebui să fie recunoscător părinților și să le mulțumească că i-au oferit un cămin.

Elena și Mihai, vecinii de la etajul 5, o familie inteligentă care nu au avut fericirea să aibă copii, au adoptat un băiețel. Se numește Alexandru și are 6 ani.

Într-o zi eram cu copilul meu pe terenul de joacă din curte. Iată ce mi s-a întâmplat.

Alexandru, copilul vecinilor mei, era cu alți copii pe terenul de joacă și construiau castele de nisip. În timp ce se jucau el îi lovea și împingea pe ceilalți copii. Acest comportament a fost criticat dur de vecina noastră care a strigat supărată:

— Băiete, fii cuminte! Dacă ai ști că ești adoptat și că părinților tăi li s-a făcut milă de tine și te-au luat în familia lor, nu te-ai comporta atât de obraznic! Ai fi stat la orfelinat!

Am privit această scenă uimită și indignată și când am vrut să-i spun câteva „vorbe de duh”, am auzit vocea copilului…

— Vedeți-vă de treburile dumneavoastră, mătușă! Știu că sunt adoptat. Mama mereu îmi spune că trebuie să cresc o persoană inteligentă și din moment ce sunt un băiat educat și inteligent, vă rog să plecați și să mă lăsați în pace!

Femeia a rămas fără cuvinte.

— Mă voi plânge părinților! Știu cum vă numiți, sunteți mătușa pe care toți o urăsc! Și părinții mei vă vor găsi și vă vor pedepsi pentru că îi ofensați pe cei mici.

Și după o pauză Alexandru a început să strige cât îl ține gura:

— Mamă! Tată! Mătușa aceasta mă supără!

Părinții au venit într-un suflet. Nu vă pot spune ce a urmat… Apreciez curajul băiatului!