După 35 de ani de căsătorie, mi-am părăsit soția…și am plecat la o tânără frumoasă. Acum trăiesc precum un deținut!

Nu îmi este deloc ușor să vorbesc despre aceste lucruri, dar cred că este necesar, potrivit fasingur.info.

Căsătoria noastră a durat 35 de ani. În acest timp, am trecut împreună prin multe încercări. Avem niște copii frumoși: 2 fii și 1 fiică. Fiecare dintre ei are acum o un post de muncă bun și o căsnicie puternică – toate mulțumită soției mele, care s-a rugat pentru ei pe parcursul la toți acești ani.

După pensionare, eu și soția mea am decis să investim toate economiile într-o afacere comună (soția s-a rugat insistent, a ținut postul) – rezultatul a depășit toate așteptările. Nu mai văzusem niciodată astfel de bani în viața mea, bucuria era imensă. Deodată, am devenit membrul ”Clubului miliardarilor” și viața mea s-a schimbat. Se părea că o singură femeie – cea cu care am trăit atâția ani, deja nu este de ajuns …

Ne-am mutat într-un cartier prestigios, ne-am cumpărat mașini noi, de lux. Eram invitat le diverse evenimente importante și petreceri private. Eram înconjurat de tinere frumoase, iar noii prieteni erau mereu însoțiți de partenere tinere și frumoase.

”Tânără și atrăgătoare, mă privea încontinuu. Însă, ea avea o singură condiție: trebuie să mă căsătoresc. ”

Aceste tinere irezistibile îmi șopteau unele cuvinte, de la care mă topeam. Mă simțeam ca un adevărat rege, cheltuiam bani la stânga și la dreapta. Apoi, am întâlnit-o pe ea – să o numim Dolly. Tânără, atrăgătoare, nu-și lua ochii de la mine, părea pregătită pentru orice…și m-am îndrăgostit. Dar avea o condiție: trebuie să mă căsătoresc cu ea.

Prima mea soția nu m-a făcut să sufăr niciodată în viață. Era mereu alături și mă susținea în orice situație. Faptul că copiii noștri au crescut oameni fericiți și de succes este în întregime meritul ei. Iar eu…nu pot explica cum s-a întâmplat.

Am mers în ospeție la Dolly și mama ei, ce era de aceeași vârsta cu soția mea. Aceasta a pregătit o cină fascinantă. Apoi, a început să stabilească unele condiții, argumentând că îi pasă de fericirea fiicei sale (ea însăși fiind divorțată). Ea și Dolly mi-ai dat 3 luni la dispoziție, în care eu trebuia să mă despart de soția mea. De altfel, nu ne vom mai vedea. M-am târât în genunchi, promițând să aranjez totul? Nu-mi amintesc.

După ce m-am întors acasă, am început să-mi acuz soția pe nedrept, folosind cele mai stupide argumente. Ceartă după ceartă – și chiar credeam că am început să o urăsc cu înverșunare. Am adunat consiliul familiei, pentru a deschide ochii tuturor asupra faptului ce om rău este de fapt soția mea. Lista ”păcatelor” ei includea atât excesul de greutate, cât și credința fanatică. Am spus că rugăciunile ei nu sunt decât vrăji și o învinuiam că era într-o relație cu pastorul…

Ea cu demnitate a ținut piept atacurilor mele, apoi a spus: ”Știu ce se întâmplă. Te las să pleci al acea blondă tânără, care te interesează atât de mult.” Acum deja toți au atacat-o pe soția mea. Sora mea mai mică, care a fost salvată și educată cu multă dragoste de soția mea, a lovit-o! Iar eu doar priveam în jur.

Soția mea a plecat în aceeași zi. Majoritatea lucrurilor din casă îi aparțineau ei, dar nu a luat nimic. Copiii au încercat să o oprească, dar minciunele mele i-au oprit.

Am plătit și o răscumpărare pentru Dolly, unchilor ei lacomi.

”Mă simțeam rege doar 2 săptămâni, cât timp a durat luna noastră de miere.”

Desigur, te simți foarte bine când la o petrecere ești însoțit de regina frumuseții. Dar aceasta e tot! Trăiesc în iad!

Dolly este o persoană ingrată, nerușinată și fără inimă. Îmi ia absolut toți banii. Nu avem parte de o relație intimă, din cauza stării mele de sănătate. Sunt sigur că are pe altcineva.

Nici măcar nu pot recunoaște acest lucru nimănui. Îmi este dor de soție mea. De bunătatea ei.

Nimeni nu are grijă de regimul meu alimentar, de aceea am început să sufăr de diverse boli. Dolly nu are un post de muncă, stă doar acasă. Ea mi-a născut un copil – oare este al meu? Comunicarea cu acesta nu-mi aduce o asemenea bucurie, precum comunicarea cu copii și nepoții mei, din prima căsnicie.

Copiii s-au îndepărtat de mine. Iar mama lor e bine. Domnul a auzit întotdeauna rugăciunile ei. Fără mine, ea arată mai tânără și mai fericită.

”Am comis o greșeală groaznică. Dar îmi este frică să o mărturisesc cuiva.”

Dolly practic a pus capăt comunicării mele cu familia mea. Mă simt ca un prizonier – atât în suflet, cât și în propria casă. Eu sufăr…și zâmbesc. Sunt unele lucruri pe care nu le por mărturisi nici în această scrisoare.

Chiar dacă Dolly ar fi fost un înger, acum eu înțeleg că totul are timpul său. Viața mea este la apusul său – nu are sens să vrei să fii cu cineva, viață căruia e precum un răsărit de soare. Cu toată dorința, nu pot juca rolul unui bărbat tânăr și perfect sănătos. Nu contați pe produsele farmaceutice – nu are sens să amâni ceea ce oricum se va întâmpla.

Aș da orice pentru a întoarce timpul înapoi. Deseori îmi imaginez cât de frumos ar fi fost să îmbătrânesc alături de cea, care a fost lângă mine din tinerețe. Invidiez cuplurile care au reușit să treacă prim vremurile mai rele și să rămână împreună la bătrânețe.

Chiar dacă soția mea nu mă lasă să mă apropii de ea, încă nu-mi pierd speranța că mă voi putea împăca cu ea. Îi trimit cadouri – ea le întoarce înapoi. Spune că m-a iertat, dar nu vrea să aibă nimic în comun cu mine.