Avertizare ANM – Un val de praf saharian loveste Romania. Problema despre care nu vorbeşte nimeni!
ANM a emis o avertizare meteorologică pentru următoarele trei zile, în care anunţă că România va fi lovită de un nor de praf saharian.
Fenomenul este unul care în ultimii ani a devenit uzual în România, de cele mai multe ori fiind recunoscut prin praful portocaliu care se depune pe străzi, trotuare şi maşini.
Există, însă, şi un fenomen mult mai apropiat, despre care nimeni nu vorbeşte. Pentru că mai mult decât norul saharian de praf, oraşele din zona de câmpie sunt afectate de norul de praf din Bărăgan. Asta deoarece în jurul terenurilor arabile nu s-au plantat perdele de copaci, care să nu permită prafului ridicat de la sol să se împrăştie în toate direcţiile, purtat de vânt. Iar puţinii copaci care mai există sunt oricum tăiaţi.
Zona preorăşenească la o metropolă ar trebui să aibă spaţii de timp liber, adică un han cu pădurice împrejur, centru de călărie, lucruri de acest gen. Ori, în jurul Bucureştiului, la 500 de metri de la turnurile din Pipera se cultivă grâu şi porumb.
În timpul regalităţii, s-a creat domeniul Snagov, unde veneau muncitorii la ştrand, la picnic. În timpul comunismului era pădurea Băneasa. Se mergea cu trenul, era o excursie. De 30 de ani încoace, nu a fost nimeni în stare să facă o zonă integrată. Poate chiar şi una imobiliară. Pentru că în grădina proprie, omul îşi pune gladiole, nu dă cu plugul.
Norul de Bărăgan, depăşit de norul de şantier
Apoi, avem norul de praf de şantier. Pentru că nimeni nu spală roţile maşinilor din şantiere. Aşa că, de la micul şopron pe care şi-l face omul în curte, la reparaţiile de pe străzi şi zgârie nori, şantierele aruncă tone de nămol în Bucureşti.
Şi, cel mai important, nici străzile nu pot fi spălate, din cauza maşinilor parcate peste tot. În ţările civilizate, parcarea este alternativă. O zi pe dreapta, o zi pe stânga. Şi alternativ, trec utilajele care spală când pe o parte, când pe alta. Într-un oraş de câmpie, cum e Bucureştiul, nefâcând treaba asta, vei avea tot timpul mâzgă pe jos. Nici trotuarele nu se spală. Eventual se mătură!
Înainte să ne plângem de praful saharian, ar trebui să ne gândim la deşertul administrativ din România, cu toate consecinţele sale.
