Sarbatoare mare, astazi, 7 august, in calendarul ortodox. Mii de femei ii poarta numele

Pe data de 7 august, Biserica Ortdoxa praznuieste sfanta nascuta in Romania. Mii de femeii poarta numele acestei sfinte.

Sarbatoare mare, astazi, in calendarul ortodox. Mii de femei ii poarta numele.
7 august, in Calendarul Crestin-Ortodox se praznuieste Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla.

Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla (n. in jurul anului 1650, Vanatori-Neamt, Neamt – d. inceputul secolului al XVIII-lea) este o sfanta din calendarul ortodox roman, pomenita in ziua de 7 august.

Viata

S-a nascut in vremea domniei lui Vasile Lupu si a mitropolitului carturar Varlaam Motoc; a fost fiica armasului cetatii Neamt Stefan Joldea – boier cu rang de comis. A fost casatorita contra vointei sale. Nevand copii, sotii hotarasc impreuna sa se calugareasca, el retragandu-se la Manastirea Poiana Marului si ea – la varsta de aproape 30 de ani – la Varzaresti.

Navalirile straine o determina sa se retraga in Muntii Buzaului (se pare ca a trecut si pe la Schitul rupestru Fundatura)[1], unde vietuieste aproape un deceniu (numele ei este pomenit si intr-un pomelnic inscriptionat in piatra pe altarul schitului rupestru din Muntii Buzaului – de la Agatonul Nou. De aici se indreapta mai intai spre Manastirea Neamt, de unde este indrumata spre Muntii Neamtului la schitul Sihastria (la acea vreme recent infiintat in 1655).

Cu indrumarea staretului de aici si cu binecuvantarea egumenului schitului, a suit muntii pentru a sihastri in pustia Sihlei. Cuvantul „sihla” inseamna padure deasa de copaci tineri; hatis[2]. Cu peste un un secol mai tarziu, Calistrat Hogas descrie astfel acest salas de pustnici:

„Daca Sihla nu paseste dincolo de marginile firesti, apoi are cel putin insusirea de a atinge aproape culmea de asprime, singuratate si salbaticie a celei mai puternice inchipuiri.”

Initial Teodora a locuit intr-o chilie aflata sub stancile Sihlei, cedata de un sihastru batran. Traditia orala spune ca in vremea altor navaliri straine, calugarite refugiate au ajuns si la chilia cuvioasei, aceasta cedandu-le locul pentru a se muta intr-o pestera, unde era si mai greu de ajuns. Aici ar fi supravietuit in cea mai mare parte a timpului.

Dupa moarte

Dupa moartea sa, trupul celei supranumite Floare duhovniceasca a Moldovei a ramas in pestera unde isi petrecuse mare parte din sihastrie. Stirea vietii si mortii ei ar fi ajuns si la sotul ei, calugarit sub numele de Elefterie, astfel ca acesta a plecat de la Poiana Marului si a venit sa-si petreaca cel din urma deceniu al vietii la Sihastria, aproape de locul de odihna sotiei sale. Pe la 1725 s-a intemeiat schitul Sihla in amintirea ei.

Ramasa inmormantata aici pana prin anii 1828-1834, in timpul ocupatiei rusesti a Principatelor Romane a fost dusa la Lavra Pecerska din Kiev.

Despre ea Calistrat Hogas scria in cartea sa Pe drumuri de munte:

„”Frumoasa Sfanta Teodora, legendara anahoreta a locurilor acestora, se infatisa inchipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viata bantuita de aceleasi nenorociri, tot ca si ea. Sfanta Teodora se lepadase, poate, de placerile imbatatoare ale lumii acesteia, multumindu-se, in cele din urma, cu crapatura umeda a unei stanci, in locul palatelor aurite unde luxul si desfraul domneau cu rasfatare…”

Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane a proclamat canonizarea Cuvioasei Teodora de la Sihla pe 20 iunie 1992, stabilind ca zi de praznuire data de 7 august.