Odată cu trecerea anilor, femeia nu mai tolerează egoismul și manipularea. Motivul este simplu!

„Întotdeauna am fost o persoană care a făcut pe plac altora. Mi-am trădat inima pentru ca alte persoane să fie fericite”, scrie Laura Scott, potrivit fasingur.info.

Dar când am împlinit 40 de ani, am simțit că totul s-a schimbat.

Ceva se întâmplă când atingi vârsta de 40 de ani. Ceva începe să se miște în tine. De parcă ți-ai schimba pielea.

Omida se transformă într-un fluture – iată o astfel de senzație o ai!

Conștientizăm că propriul Eu a fost ascuns.

Începem să înțelegem că lumea nu se învârte în jurul nostru. Oamenilor nu le pasă de noi.

Ne ia 20 de minute pentru a decide dacă să publicăm sau nu un mesaj pe rețelele de socializare. Ne este frică să nu jignim pe cineva din prieteni sau să fim criticate.

Dar știți ceva? Nimănui nu-i pasă. Și dacă se vor supăra sau se vor simți deranjați, cu siguranță nu avem de ce să ne facem griji. Și acesta este un sentiment foarte plăcut!

Nu mai avem timp să ne comparăm cu ceilalți. În 40 de ani am acumulat suficientă experiență. Cine are timp de pierdut pentru a critica viața cuiva sau să fie invidios? Serios, cine are timp pentru asta? Nu are sens! Am deja 40 de ani!

Știm că nu mai suntem cele mai tinere, mai frumoase, mai atrăgătoare, dar această conștientizare ne face bine, pentru că noi niciodată nici nu am fost așa, dar abia acum ne dăm seama de acest lucru!

Unica diferența este că acum nu ne pasă. Nu trebuie să mai „spionăm” unele persoane pe rețelele de socializare, să le analizăm fotografiile, postările.

Deoarece știm că tot ceea ce avem este într-adevăr o parte din noi înșine.

Știm, de asemenea, că, indiferent de ce se întâmplă și se va întâmpla, ne va face bine. Când împlinești 40 de ani, îți dai seama: „Am trăit o parte din viață!”, iar apoi zâmbești, pentru că înțelegi că ai deja experiență și cunoștințe.

Știm că merităm să fim tratate cu respect. Nici nu vreau să-mi imaginez de ce sunt în stare dacă cineva ar încerca să mă supere! Ai grijă!

Și relațiile sentimentale? Nu mai am răbdare să tolerez narcisismul sau manipularea.

Familia și prietenii sunt mai importanți pentru noi acum mai mult decât oricând. Nu pentru că suntem deja bătrâne și timpul nostru este limitat, dar pentru că acum prioritățile noastre sunt așa cum ar trebui să fie!

Simțim nevoia de a le spune prietenilor și rudelor cât de importanți sunt pentru noi, pentru că am experimentat multe împreună. Știm ceea ce este cu adevărat valoros și fiecare moment contează.

Știm că 99% din lucrurile pentru care ne facem griji nu se vor întâmpla. Nu avem puterea de a le controla. Totul este foarte simplu.

De ce să pierzi o zi frumoasă, îngrijorându-te de ceva care se va întâmpla sau nu se va întâmpla, indiferent cât de mult te îngrijorează?

Nu mai simțim că suntem acea fată disperată și jalnică care se agăța de primul bărbat care îi acordă atenție. Nu avem nevoie de atenție.

Uneori avem nevoie doar de ruj, tocuri înalte și lac de unghii, avem nevoie să fim frumoase și să ne aranjăm chiar dacă nu avem unde să mergem!

Toți trecem printr-o perioadă de incertitudine. În aceste momente o femeie se poate simți deprimată și confuză.

Acum știm că ne putem simți mai bine, ne simțim atrăgătoare! Acum putem să ne amuzăm de noi înșine și să ne bucurăm de viață!

Personalitățile pe care le-am venerat în tinerețe s-au schimbat și ele. Nu mai privim celebritățile cu tristețe și regret că viața lor nu ne aparține.

Vrem doar să fim noi înșine. Nu ne pudrăm nasul într-o cameră separată, nu ne facem griji că cineva ne va vedea și nu își va face o părere bună despre noi.

Știți ce? Nu îmi pasă! Îmi place să arăt bine. Când voi fi 87 de ani îmi voi vopsi părul, buzele și voi purta pantofi cu toc, așa cum face și bunica mea. Ea este fidelă femeii care a fost întotdeauna. Și este o femeie superbă!

Ne place ceea ce vedem în oglindă. Această conștientizare este probabil cel mai lent proces. Acest lucru nu se întâmplă peste noapte. Te uiți la tine și gândești: „Da, am riduri, pentru că am trăit o viață lungă!”

Da. Am reușit!

Poate că cea de-a 40-a aniversare m-a înzestrat cu această înțelepciune. Privesc înapoi la pierderile și victoriile mele și le apreciez cu adevărat.

Se pare că în sfârșit m-am regăsit. Și îmi place foarte mult.

Simți același lucru?