Știrea zilei

S-a stins tanarul de 33 de ani care se afla pe lista de asteptare pentru un transplant de plamani. Mesajul dureros postat doar cu cateva ore inainte: “E nevoie sa disparem ca sa…”

Tanarul din Vrancea, Ionut Anghel, avea 33 de ani si era IT-ist la Primaria Marasesti. Ionut suferea de Diskinezie Ciliara Primara, diagnostic pus acum cativa ani in Austria, la celebrul spital AKH. Barbatul era casatorit si avea un baietel de 2 ani si 9 luni.

Ionut Anghel s-a luptat pana in ultima clipa, sperand ca statul roman il va ajuta sa efectueze transplantul de plamani prin care i se oferea sansa de a-si creste copilul.

In urma cu o luna, o suta de persoane s-au srans in centrul civic din Focsani pentru a sustine cauza tanarului din Marasesti care respira doar cu ajutorul tubului de oxigen. Printre ei s-a aflat si Nora, sotia lui Ionut, dar si Matei, copilul lor de 2 ani si 8 luni.

PUBLICITATE

“Am vorbit cu domnul ministru, am vorbit, cu domnul doctor Radu Zamfir, toti ne promit. Ne-au promis acum doua luni un acord cu Italia. Inclusiv domnul ministru a spus despre Ionut ca datorita deficitului imunitar prezinta un caz complex si este obligatoriu sa faca un transfer in strainatate. Si in privat i-am scris domnului ministru. Vorbe frumoase, promisiuni si atat. Nimic nu se schimba. Imi este foarte frica sa sun la urgente, pentru ca stiu ca orice virus care pe un om sanatos nu l-ar afecta pe el poate sa-l omoare. Incerc sa ma impart zi de zi intre copil si el si uneori simt ca ma prabusesc”, spunea atunci Nora, sotia lui Ionut.

Cu doar cateva ore inainte de a se stinge, Ionut a postat pe Facebook un mesaj dureros:

”Ce tara… Traim intr-o tara in care daca o singura persoana are o boala ce are nevoie de tratament sau transplant (in cazul meu), in afara tarii, nu reuseste mare lucru… Se loveste de tot ce tine SISTEM MEDICAL ROMANESC si de toate prostiile birocratice (care in afara se rezolva imediat, la noi dureaza cu saptamanile) si de oamenii din sistem care fug de responsabilitate…

PUBLICITATE

Eu ma lupt pentru fiecare zi si noapte de noapte in speranta ca va exista si un “maine” si am afirmat asta in mai multe randuri, insa “cei de sus” au dat din cap in sens afirmativ ca am nevoie de ajutor si cam atat … nimic concret!

Cand vad ce-mi spun cei care s-au tratat in afara, ca acolo se poarta cu tine ca si cum ai fi de-al lor… Doar cand auzi ,,ca si cu un OM” … de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune pretul pe Viata, te ajuta, nu te lasa sa ajungi in ultima faza ca sa-ti mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.

A trebuit sa se intample iar o tragedie ca cea de la Piatra Neamt, ca sa se vada ca nu se misca mare lucru?

Am observat cat de operativi au fost in cazul medicului erou care a fost mutat in Belgia. Jos palaria. Deci se poate ca sa fim si operativi in timp util… Se poate daca se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, in cazul meu, de tratamente sau transplant in afara, de ce nu se reuseste nimic? De ce nu putem fi mereu la fel de operativi si sa punem accent pe VIATA?

E nevoie sa „disparem” ca sa punem capat problemei si sa nu mai stresam pe nimeni?

Incet incet, o sa ramanem si fara bani de medicamente si terapii … si atunci … Dumnezeu cu mila …

Sper ca cei cu putere de decizie sa realizeze ca noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar daca nimeni nu intelege asta …

De ce e nevoie de astfel de tragedii ca sa se traga mereu cate un semnal de alarma in acest Sistem? De cate semnale de alarma e nevoie. Deja incepem sa le numaram la doua maini ..”, a scris Ionut pe Facebook.

PUBLICITATE

Articole asemanatoare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button
Close